Laptele autentic, muls
-desigur, cu acordul vacii, tacit –
dimineața și seara
e mai bun firește, decât laptele
de la icil cu apă,
de două ori îndulcit.

Mi-ar fi poate mai bine
răstignit pe toloacă
într-o mână cu “poeme contemporane”
în cealaltă cu frânghia
legată de-o vacă.

M-aș întoarce acasă
cu vaca, pe-nserat
respectând tot ritualul
mulgătorului pretins
mângâind, zi de zi, ugerul vacii
sătule de iarbă
și ștergându-mi de pe mustață
laptele prins
și din barbă.

Totuși, sunt un locatar de bloc
convins.
Nu duc niciodată vaca la păscut
și mă încăpățânez să beau lapte
urbanizat
în loc de lapte bătut,
din cana mea fină de porțelan
nu din ulciorul de lut.