ce toamnă perfidă
ca o idee ascuțită
îmi spui oglindind norii
sub umărul meu
făcut umbrelă

iubito tu nu stii?
marte nu mai merge
de-andoaselea
dorul de 180 de grade
al lunii de soare
a furat logicii
singurul concept-frunză
velier spre apus
pânză si arcă
lințoliu rămas
mostenire călăului

să aruncăm peste umăr
cuvintele făcute ghem
pe un drum nicicand drept
iubindu-ne șerpeste
vâna-vom balene albastre
ditirambi să aruncăm
spre tării