Atunci când sunt zgâriată
De propriile-mi gheare,
Aceleași cu fildeșul colților mei,
Crescute din albul cuvânt,
Din schiță de urlet,
Din floare de colÈ›,
Colț ce m-a frânt chiar acum, pe juma’te

Atunci când mă simt aproape moartă
Eu, cea aproape vie nu mă lasă să termin
Atunci când tu îmi spui că mă pierzi printre rânduri
Eu, cea care nu cunoaște iertarea învață…

Atunci când scap de toți și de toate
Mai rămâne una singură
Să-mi încerce răbdarea
Atunci când m-am crezut eliberată,
Aproape moartă,
Tot eu, aproape vie,
mi-am deschis pe dată ochii
Cu două scobitori,
Să mă zgârie,
Să mă țină trează,
Să mă chinuie,
Să nu uit că trăiesc.

Niciodată întreagă,
Niciodată deplină,
Alergând, aproape vie,
Înspre un punct din ce în ce mai mort,
Aproape mort, aproape viu,
Orizontul aproape și mult prea târziu.