al verbului


Un pas,chiar doi și-un sunet va apare.
Rotiri de ochi de Argus ce mă poartă,
Peste sublima zbatere deșartă
Ce se-ntrupează-n armonii solare.

Alt sunet, încă unul, calmă soartă,
Compun cuvinte dulci, nepieritoare,
În Veșnicia pururi doritoare
De simetrii, când clipa cade moartă.

Pe umăr de planetă se-mplinește
Eternul ritm urcat fără-nconjur
Al focului ce-n trupul nostru crește.

Când sufletul trăiește-n Epidur,
Un verb sonor în mine se trezește,
Ca să pronunț Cuvânt de Aur, pur.