Plange ecoul inlantuit sub creste,
iar valul inspumat sfarseste langa mal,
zadarnic se aduna ploi sa ne aduca veste,
cand culmea si uimirea mor triste in final.

Carari de munte serpuiesc spre soare
si cetini lasa lacrimi pe urmele trecute,
se-ascunde-n zare umbra din ponoare
si fosnetul de coasa prin pajisti renascute.

E inca viu un galben fluturas,
ce nu cunoaste luciul apei inghetate.
Increzator tresare timid un iepuras
si tufele-s statui ce cauta dreptate.

Cuvantul este mut in zgomot de cascada,
nu are rost nici umbra pe campie,
acolo stau groparii cu fata de parada,
culeg fara sens lauri in ritm de veselie.