ÃŽn altarul iubirii
Cu iarbă în picioare,
Crengi aurii pe cap…
Ne-a cununat ieri ploaia.

Iar noi
(De cine?
Și către cine oare?)
Fugit-am speriați!

Fugeam, fugeam de noi
Þinându-ne de mână
Duceam spre plopi drept lună
Cerescul legământ
Făcut la margine de lume
Împrejmuită până nu demult,
De-un gard!!!

Ne-a cununat ieri ploaia
Și ca un jurământ
Ne-am transformat în mâini
Ce spun o rugăciune.

Și-atunci căzut-a poarta…
Și a țâșnit lumina
Pe care am urcat
Chiar dincolo de-o lume
Ce am crezut că-i casa…
Și dragostea…
Și tot…

Pribegi din lumi în lumi,
Cu amintiri din locul
Ce ne-a-nvățat ce-i frica
Și pragul și durerea
Ce-i ura și tristețea,
Ce-i visul, mângâierea,
Și cântul,
Și iubirea,
Vom învăța să fim
Nu doi,
Ci chiar o plină lună
Și vom fugi spre El
Þinându-ne de mână.



15.12.2003
la primul cânt al cocoșilor