Cuprinde-mă regină
a nebuniei mele
si bratele-mi aruncă
pe dupa gâtu-ti frânt,
închisă în armura
de zale si de piele
să-ti apăr fiecare
bucată de cuvânt.

Prin inocenta fadă
nu-i nimeni să ne-aline,
noi suntem vesnic pradă
celulelor aprinse de sânge puritan
care îti joaca-n vine,
întinsă pe divan.

Când cu uscata-mi gură
încerc să mi te-apropii,
cu sânii-mi de clestar
tu îti acoperi ochii
si îmi oferi în joacă
trupul cu gust amar,
pe-a carui temelie
rămân nestingherită,
mereu încatusată,
mereu întinerită.