veninul vîrcolacului violet
in vînt se-mprăștie violent.
lenta letargie licantropică
în lanurile minții lui se-mpiedică
și așa-i șopteste-ușor:
‘de pe ea n-ai s-o omori,
eu pe tine-am să te-omor!’

‘piei tu piele inuman, nepalidă odată
din mintea-mi și din minea-mi materială!
vezi-ți de văzuduh o bestie neblestemată
tîrăște-te departe spre moarte surreală!’

veninul vîrcolacului violet
in vînt se-mprăștie și mai violent.
lenta letargie licantropă
sporește setea lui sangvin-antropă
și așa-i șopteste-ușor:
‘eu pe ea am s-o omor
iar tu muri-vei de-al ei dor.’