E dusă luna printre nori, și bate vântul sorții,
Hai vino mamă ca să vezi. E anotimpul morții.

Se-adună sufletele-n snop, se-ngrămădesc cadavre,
Îngheață sângele în noi, nu-i vreme de palavre.

Răcită-i lava din vulcani și frunzele-s cenușă
Când îngerii cu ochi de drac adulmecă la ușă,

Să prindă sufletele-n chingi, să stingă bucuria,
Să toarne lacrimi în pahar, în vii să dea furia,

Doliul să-i umple de amar, de jale și de noapte,
Iar gânguritul de sugar să moară între șoapte.

E dusă viața dintre noi, și vântul bate morții...
Nu, nu sta mamă ca să plângi! Așa voit-au sorții.