Mă uit, pe furiș, la tine
și mă înalț pe vârfuri
să te văd mai bine

Stai pe marginea planetei,
privind în trecut
Îți bălăcești picioarele în cer
... o! ce priveliște!

Intuiesc...

Degetele fine încearcă
să prindă albastrul!
Le răsfiri, apoi, neputincios
Apa cerului îți sărută tălpile.

Pe umeri te apasă o povară dulce -
amintirile strânse-n ciorchini -
Din părul tău
se evaporă aroma nopții
Inima îmi amorțește de plăcere...

Picioarele tale sunt pești sidefii
alunecând prin mine
Eu sunt limpezime,
curgere,
privire,
uimire,
așteptare.

Pipăi locul de lângă tine,
dar el îți refuză amprenta.
Unghiile schițează
un fulger globular
Bucata de meteorit ia forma mâinii tale...
Arunci o piatră-n apă!

Mă-nfior și devin durere
Tu n-ai știut
că cerul tot e strâns în sufletul meu?