Tu știi,
Toți care au trecut
- fărâme de sentimente -
prin risipa sufletului meu
N-au plecat cu mâinile goale...
Au luat cu ei
valsul sublim al tăcerii îngenuncheate
- în fața măreției clipei
care se oprește
la picioare de îndrăgostiți...

Tu știi,
că acum, risipa îți aparține
că acea culoare-incoloră
a versului meu
scrie pe coala imaculată
a stării încă netrăite
doar culoarea numelui tău...

Tu știi,
creionul visului poate schița
ceea ce timpul
a uitat să scrie de la început...
ceea ce versul a uitat să cuprindă...
ceea ce flacăra a uitat să aprindă...
ceea ce lumina a uitat să filtreze...
vitraliile ascunse
după gratiile sensului meu...