Identitate

Se identifică corpul cu lenea.
Urîtul întredeschis- suflet omenesc.
De ce trăiesc?


Metafizică

Clipă nefericită de aur.
Rîs demonic răsună-n tunel de neuroni, vie.
În camera ta descompusă,
speri, în adînc,
intr-o fîntîna plină de fantezie.


Mistificatorul și Dumnezeu

Am fost nebun timp destul,
Pot să fiu geniu prea bine,
Și să tatuez creiere-
Și pot să omor pe oricine.


What are you talking about?

Romanul materiei e viața.
Un fir de neuron scuipînd,
Gură de nou născut sfîrîind.
Prefața, sfîrșitul. Postfața.


Omul

Fir de praf iubește o stihie-
Cu dinți scrîșnind îndură trecut prezentul.
Și un Don Quijote cu față de zeu,
la o a- nu știu- cîta curvă,
scoate niște ghiață și toarnă un Red Bull.


Univers spart

Ceea ce numim viața noastră,
e vis-a-vis de Viața dusă de cei
în condiționale mințind într-una,
ce declară- totul e OK.


Contraste interiour

Melcii in mine cu ceai se bat,
resușcită suflînd celulă moartă
un fir de mărar în halat alb.
Și un macho debil in șoaptă,
Spune let’s make love tonight.



Poetique

Sunt poet,
Trăiesc din intangibil.
Simt, trebuie să scriu.
Pe rahatul meu ploșnițe,
omizi rîd, impasibil.