Poeziile mergeau la hotel,
Iar cand nu mai aveau bani
Se cazau in mintea oamenilor.
Pe-atunci toti erau prigoniti
De ideea incadrarii in perfectiune.

Au fost maceluri,
Poeziile au fost confundate cu oamenii
Si-au patimit in locul lor.
S-au cazat in hotelul lui Procust,
Iar el le-a mutilat esenta...

Va intrebati de ce poeziile
Nu mai au maini si picioare?

V-am spus!...



(21.septembrie.2004)