Cuvintele mi se izbesc de coaste,
Ca niste caramizi nearse,
Rupandu-si forme.

Ele ma reconstituie
Si mi se pun in fata,
Ma confrunta cu un eu impersonal,
Material.

Forma mea
Nu are nume,
Forma mea vrea sa fie EU.

Picioarele mi se ineaca,
In namolul galben,
Ma scufund intr-o mlastina,
Apoi ies invelita intr-o folie.
Vreau sa cresc,
Dar ambalajul e prea rezistent...

Raman o forma de ipsos
Pe fata careia
Ingheata cuvantul....



(15.septembrie.2004-13:19)