Azi voi începe viața de pe urmă, plin de speranțe, privindu-te pe tine; azi voi zbura cu gândul tot la tine și de voi coborî va fi doar pentru tine;
Azi voi striga și cine-mi va răspunde? Azi voi iubi pe cei ce nu mă vor, îi voi servi și plecăciuni voi face în fața lor…

Azi mă vei vrea? Ori mâine sau poimâine?

Azi mă vei căuta și gândul îți va fi la mine? Sau vei uita o bucurie-ascunsa ce te-a făcut cândva să vii la mine.
Ori poate plin de rele, cu gâtul înnegrit, târîndumă-n țărână, murdar și-nnebunit, cu praf în ochi și-n suflet, uitat, nefericit, vei mai voi ca-n alte, ce fericite! timpuri, să mă primești în casă și să îmi dai a bea.