precum mareele
tot mai rar
acum
cuvintele ies la iveala
fluxul aduce
pe țarmul pustiu
aripi de fluturi
privighetori
petale de trandafir
frumoasele alge
aripe de fluturi
coboara-n vazduh
implinind ritualul
absentei
insecte
privighetoarea
canta trandafirului
imposibila imperechere
in petalele
trandafirului
o lacrima
in lacrima
se reflecta
lumea
aripi de fluturi
se rotesc
in jurul luminii
departe
zgomot de toaca
se aude
nu e rugaciune
nu e inchinare
cresteți
inmultiti-va
nu e lemn
pe lemn
ce se aude
e doar epiglota
zbatandu-se-n gaturi
TOC
TOC
o gura de aer
TOC
o gura de carne
si sange
din umarul aproapelui
TOC TOC
fie ca e aer
sau paine
sau apa
sau DRAGOSTEA
totul se mistuie
TOC TOC
cuvinte
macină
fornixul
acum
dar tot
mai
rar.
Albastre
ne cuprind
vulvele inserarii.
vine refluxul
cuvintele se retrag
valurile
lasa in urma
aripi de fluturi
toarse in jurul luminii
lacrima trandafirului
leșul privighetorii
transparente meduze
se topesc
pe nisipul
de aur
sufletul lor
se ridica
se inalța
face umbra pamantului
pamantul
se invarte
in jurul
soarelui
TOC TOC
noi suntem absentii fluturi
ai aripelor
niste lemure
TOC
macina
fornixul:
CUVANT
valurile
se retrag
cuvintele
se retrag