Mă doare spatele iubirii
Căci a cărat prea mult distanță
Și-acum încovoiat stă, în instanță,
Dând socoteală legiuirii….

Și mă înțeapă splina minții
Căci a gândit prea mult de bine
Și-acum, stau în cazan, pedeapsa vine,
Deși am dat bacciș la mai toți sfinții.

Dar cel mai rău, mă chinuie măseaua,
Acea de minte, care crește-ntruna
De parcă n-ar fi fără ea totuna ;
Un cep colțos ce și-a cariat vopseaua…

Iar doaga ce lipsește, e plecată-n lume,
S-a dus cu pluta pe un val cochet,
A navigat un timp pe internet,
Apoi a eșuat din valul cel cu spume…