Nesocotindu-le gandurile marunte;
Ce asudau sub chicile carunte
Batranul vrajitor de munte,
Cata-ntre Olimp si Infern, o punte.

Un rug incins il toropi usor
Si jertfa lui din mieii care mor,
Naiadelor cu trupuri ce-amintesc de zbor;
Facea ca timpul sa respire a izvor...

Zeitei Hestia-i promise,
Intreaga truda-npanusata-n vise
Si-utr-un tarziu pe bratele-i intinse,
Cu rodul tainic si dalb, ninse.