la coasă

tu să-mi faci calea
scris întors și valea
celor două coase
de pe buze stoarse
celor albi și mulți
între cei mai munți
celor două lacuri
reluate veacuri
înmovind în cer
răstimp prizonier

tu să-mi faci desaga
și rescrie-mi graba
pașilor mărunți
peticite frunți
unde trei sânuri
nu mai au mânuri
când ca trei meduze
pe urma ta duse
sunt cei trei atei
hrănind porumbei

tu să-mi faci mâncarea
vinul și cu sarea
pentru nouă câini
duse-n nouă pâini
ca din nouă scoase
soarele prin oase
răvășindu-și porți
peste nouă bolți
cui din nouă buni
sparge nouă luni

tu să nu le spui
până către cer
munte să îți sui
să m-auzi că pier

fiule de sine
taie după mine