Am fost odată prins, demult de tot,
Călcând îngandurat pe taste cu piciorul.
Dar, încă azi miroase în eter a fin borhot;
Desigur, dacă Riști, ajungi Să-ți vezi flăcău odorul!

A Fi asa cum esti, nu-i o problemă,
de vii din Basarabia ori din Banat;
Căci Pe Această Limbă, sfântă Ca o anatemă
Să Publici poți - si dulce tâlc - dar mai ales Gunoi.

Cine mai crede astăzi în virtute,
Sau Chiar în bunul simț tradițional-
Pricepe iute că Chanel nu pute,
Dar că "Chanel", pe românește e "canal".

O gură larg deschisă, din care șușoteli
Ies doar, sau Texte; Cu seninătate
se adoptă calitatea de promotor-Greșeli,
Dar frumusețea, ca prostia,
vor fi-n eternitate.