Te-ai ivit podoabă
Peste vis, iris.
Inima e roabă
Negrului plictis.

Cu desenul pur,
Te-ai topit în fum.
Floare de azur,
Unde ești acum?

S-a aprins în schimb,
Luminând mereu,
Ca să-ți fie nimb,
Gândul, curcubeu.

Suflet amărât,
N-o mai căuta!

Viața nu-i decât
Amintirea ta!