Mereu mai pierd câte ceva...
ÃŽntr-o zi, demult, mi-am pierdut virginitatea.
Mare pierdere?!
Unii se dădeau în vânt după ea.
Mie nu-mi trebuia.

Nu de mult
mi-am pierdut identitatea.
Nu mai știam cine sunt
Nici ce să fac
Și nici cum sau când...
Nu mai știam
Când să vorbesc ori să tac
Și nici cui sau cum.
Mare pierdere?!- îmi spuneam apoi,
Când ironic, privind în oglindă,
Unde, oricum, nu vedeam
decât rama-i albă,
Când amar, uitându-mă-n jur,
Și măsurând jumătăți:
Ale mele, ale tale...
Jumătăți de viață
Jumătăți trăite
Jumătăți pierdute
Ori aruncate cumva...
Iar când ai plecat...
Cât vroiam să te strig!
Parcă mă dureai...
Parcă mă pierdeam...
Apoi... te-am pierdut
Și plecaseși, punând în bagaj,
fără ca vreunul să știm,
IDENTITATEA mea.
Ce-am mai pierdut
în ultimul timp?!
Nu mă-ntreba!
ÃŽn fiecare zi
mai pierd câte ceva...
Ba un tramvai,
Ori o dorință,
Ba timpul și încă ceva...
Ba elasticitatea pielii,
Ori libidoul (uneori),
Ori vre un curtezan,
Ba o măsea de minte,
Ba un copil, devenit peste noapte
Părinte și el,
Ba firul gândului,
Ba firea...

Dar
Încă n-am pierdut
Credința,
Speranța,
Iubirea...