-I-

Am gasit o narcisa cu petale albastre.
Nu era una din narcisele ce le puneam în călimară
Ci era o veritabila narcisa de primavara.

Desi convins ca nu exista narcise albastre
Contemplam una din cele mai albastre narcise
si continuam sa cred ca ele nu exista
decat in imaginatia mea.

Primul impuls a fost s-o culeg
Dar n-am reusit decat sa alerg
Pana la ea,
Dupa care m-am oprit, repetandu-mi :
"Nu exista narcise albastre !"

Pentru ce am fost rasplatit
De mi s-a dat sa intalnesc o narcisa albastra?

Poate c-am fost cuminte de mic?
Eventual nu stricasem nimic?
...un semn bun...?
...un semn rau...?
Nu eram lamurit nici eu
In schimb exista o narcisa albastra.

Deci exista. Se poate. E aievea.
Nimic nu putea sa ma opreasca din tremur,
Cu toate ca era involuntar
Si in acelasi timp bizar
Cum de mi se intampla tocmai mie
O asemenea nebunie.

Voi ajunge savant!
Voi ajunge bogat !
Voi sadi milioane de narcise albastre.
Sa nu mai existe nici un dubiu in randurile noastre
Si voi anunta in public :
"SIMFONIA NARCISELOR ALBASTRE"

Un aranjament floral
De la albastru inchis la albastru deschis
Iar la intrare va sta mare scris
"EXISTA NARCISE ALBASTRE "

Si le voi sorta pe marimi, pe nuante,
Si le voi pune tablite cu nume
In latina si in greaca,
Sa se inteleaga,
Ca nu e nici o inselatorie sau farsa.

Peste tot inscriptii cu nuante de bleu:
"NU RUPETI NARCISELE ALBASTRE !"
"NU ATINGETI NARCISELE ALBASTRE !"
.......................................

-II-
Dar ce e cu mine, unde ma aflu ?
Sunt totusi la mine in gradina,
Iar capu-mi vuieste de parca am baut
Si am ramas in genunchi impietrit si tacut
Cu o narcisa uscata in mana.

( Nu va faceti niciodata iluzii
Ca nu ar putea exista narcise albastre. )

Am luat-o in casa si am pus-o in ierbar
Sa-mi aduc aminte ca am crezut in zadar
Ca exista narcise albastre.

Iasi, 6 mai 1991