astăzi scriu o poezie
perpendiculară cu nimic
peste coapsă mă îmbie
gângură-te sârbă
din buric

ies în lipsă unghii roase
haos
mă petrec false tristeți
lasă-mi prada fără oase
portocală-te zemos
un pic

năut din visele perene…
sălbatic
prinde masca de-al tău chip
o să-mi pari ucis de-atâta lene
vezi-ți acum
ești bun doar de nimic

astăzi n-am scris poezie
nu-i de iubit
ori despre nimic
poate-i despre-o loterie
iedera-te-ai sigilat
în plic








(iubitul se pregătea să ningă mă bătea peste umăr cu frunze de toamnă dimineața mă lăsa goală fără răspuns și apoi mai venea și cucul să mănance din palma în care obișnuia să lacrime)