Între “a pleca” și “a veni”
mi-am făcut cândva culcuș.
Și între două gânduri pasagere
mi-am depozitat amintirile.

Când simțeam nevoia să plec
Îmi ploua a dor de sosire…
Când stăteam pe loc, zâmbind melancolic,
Mă cuprindea un dor nebun de ducă.

Și de fiecare dată îmi pregăteam
Un album cu poze alb-negru
Pe care să-l deschid, ori de câte ori,
Ajungeam într-o gară neștiută a sufletului.

Azi, însă, caut un loc
De unde să văd apusul și răsăritul
Și unde să fiu mai aproape
De “ a fost” decât de “ a fi ”.

Mi-am abandonat,
într-un colț prăfuit al inimii,
albumul cu poze…
si- mi caut în toamna
frunzele cazute anul trecut