Regrete plânse cu lacrimi verzi
se adunã în paharul cu bizaritãþi:
Iubesc, dar vreau sa fiu singur – mã pierzi.
Încerc, dar succes nu aºtept ºi îmi iert
caravane de eºecuri prinse-n deºert.
Iar mã pierd
ªi-mi bat pumnii în piept:
Nu regret!
E doar un vis ce l-am avut ieri
Coºmar cu pitici iritaþi
De ce mama dr**u’ nu plecaþi?
Ce v-am fãcut?
ªtiu. Cu toþii suntem de lut,
Jucãrii în visul Lui de cristal oxidat
rece ºi aparent mut,
Dar I-am dat
tot ce-a cerut într-un minut:
miliardul de vieþi pe un scut
de aur alb imaculat
ºi tot nu ne-a iertat –
ne viseazã
O noapte polarã.
Doi pitici se mãnâncã-n debara
Binele sau Rãul? ce conteazã...
Bizarre : les anglions ne vole pas !
D’aia ne cãutãm pereche
ªi ne-ncredem în ºoapte la ureche.
Bizar, tot facem scandal
Chiar dacã ºi parcã e bine,
Din nou regretele apar
Cu scuzele umile.
Bizar, viaþa ne viseazã,
noi o trãim cu patos –
Curcubeu ce vibreazã în creieri,
surplus sau adaos?
Bizar, cred cã-nvãþ
ºi doar uit Creaþia...
Universului,
E mãreþ?
Poate pour moi – e senzaþia
Que je suis juste.
Bizarre, je voix la vérité,
Mais je la compris pas.
Bizar,
Fac versuri peste medie
N’est pas ? Chiar aºa?!?
Deºi ºtiu cã sunt un barbar
cu regrete suspecte
de-a fi în zadar.
Bizar,
Merg
ºi n-am habar
Unde mã-ndrept.
E noapte-ntuneric
ªoapte, regrete; Aºtept...
Bizar – sunt feeric.