E noapte, e frig,
E pustiu și e ceață.
Reflecția din oglindă
Mă scuipă în față.
E pustiu și e ceață.
M-a lovit de cu seară
O idee cam creață.
Oglinda din colÈ›
Prea îmi face greață.
E pustiu și e ceață.
Ratați fără nume
Se-mbată prin piață.
Minciuna și ura
Din școli se învață.
E pustiu și e ceață.
Frânturi de-amintire
De mine se-agață.
Mă uit în oglindă și-mi spun:
"Fir-ar a naibii de viață
Că-i scurtă, subțire-i
Ca un fir de ață!"
E prea pustiu
Și e prea multă ceață.
De s-ar face dracului
Odată dimineață
Că-i pustiu și e ceață!
Mă uit în oglindă
Și văd o paiață.
Nu m-am spălat
De o lună pe față.
Mi-e dor de tine,
De mine mi-e greață
Și n-a mai fost
De un an dimineață.
Te aștept de un secol
Pândind ca o hoață,
Căci e pustiu și e ceață.
E pustiu și e ceață.
În mine-s îngropate
O pană de rață,
Un colț mizerabil de piață
Și-un mosor de ață.
Viață
Irosită-n ceață...