- Doctore, deschide fereastra, să intre văzduhul peste noi.
- De ce mă numești astfel ?Stii doar că nu sunt doctor.
- Fiindcă mă doare sufletul... Simt că avându-te aproape, mă vindec de singurătate. Lasă-mă să te numesc astfel, altfel nu mi-aș putea deschide sufletul...și am atâtea zăgazuri în calea puhoiului de lacrimi, neplânse, dar izvorâte din atâtea cuvinte nespuse, neauzite, din atâtea dureri, ce sunt și nu sunt ale mele ...
- Bine, spune-mi cum vrei...Mi-ar fi făcut bine, să te aud spunându-mi pe nume. Depersonificarea mea, îmi pare iar o înstrăinare, dar dacă te simți mai bine așa...îți fac jocul...
- Doctore, nu-mi transmite starea ta de însingurare...Nu te depersonific, așa cum spui, știu să-ți spun și pe nume, dar n-o pot face acum...cu apelativul acesta îmi ești mai aproape, și am nevoie de un doctor de suflet...
- Oare eu sunt doctorul, sau tu ?Cuvintele tale , vocea ta sunt pentru mine leacuri de neânlocuit...Vezi, parcă ar fi între noi un fluid sonor ce curge când de la tine înspre mine când invers...Așa, ca o mulțumire - vecină cu liniștea...Nici nu știu cine este cu adevărat doctorul în povestea asta a noastră...
_Sincer ?! Nici unul dintre noi. Nici bolnavi -bolnavi nu prea suntem...dar hai, rămâi tu, în rolul de doctor, ești mai mare, ai mai multă experiență...și apoi , vreau să mă alint ca o pisică... blândă, ca o felină domestică...
- Hai, hai...că știu eu cât de domestice sunt felinele, când nici nu te aștepți scot ghearele... În fine, accept, sunt doctorul, de vindecat așa pacientă cum ești, cred că tu mă vei vindeca pe mine. Asta faci de când te știu, umbli numai cu vorbe bune printre supărările mele... Mă vindeci de neâncredere, de singurătate...de îndoiala ce -mi tot aține calea printre oameni și fapte...
- Doctore, m-ai amețit de când te tot învârtești în jurul patului meu, n-ai obosit ? Ia-ți un scaun și stai într-un loc.
- Nu-mi place să stau pe scaun, ai dreptate mă învârt în jurul patului tău, în speranța că te vei da puțin într-o parte să pot sta și eu... Îmi plac mâinile tale, mângâierea lor e plină de povești... Știai că mâinile tale știu povești de iubire ?
- Doctore, fii serios ! Sunt o pacientă contagioasă, nu mă atinge... Nu-i cazul să-ți lipești buzele de mâna mea, m-ai face să te mângâi, aș trece bariera dintre vis și realitate...suntem în poveste , nu ?
- Niciodată n-ai vreme de realitate...Despre ce vis vorbești ? De câtă vreme stăm treji amândoi ?De câtă vreme străbatem singurătatea amăgindu-ne că am fi împreună ?
- Ce faci, în loc să mă vindeci , mă îmbolnăvești de îndoială ?
- Chiar crezi că pot eu să te vindec ? Crezi ce spui ? Tu nu vezi că sunt mult mai bolnav ca tine ? Am obosit să stau pe scaun și să te privesc, dacă tot crezi că nu e vremea să trecem peste linia orizontului , lasă-mă pe mine în pat și treci tu pe scaun.
- Doctore, te întreci cu gluma ! Sunt , totuși de acord. Schimbăm locurile, rolurile, voi sta eu pe scaun.
- N-ai putea să scoți scaunul din decor ? Este prea înghesuit peisajul și cu amărâtul ăla de scaun pe care tocmai vrei să te așezi.
- Începi să mă superi ! Ai vrea să scoatem scaunul din decor, trăgând nădejdea că, obosind, am să mă așez în cele din urmă în afurisitul ăla de pat bolnav...Da, patul e bolnav...bolnav de nervi. Dacă îți fac pe voie și scot scaunul din decor, vei obosi privind-mă cum mă fâțâi pe aici ca un titirez...
- Hai să încercăm. Uită-te în ochii mei. Să vedem dacă o să -ți mai ardă să defilezi așa de colo colo...
- Poftim , mă uit. Și ce dacă mă uit ? Crezi că nu știu ce privire hipnotică ai ? Tu se pare că ai uitat că ochii mei sunt oglinda ochilor tăi...Hipnoza destinată mie, te-ar adormi pe tine... Adormit nu-mi mai ești de nici un ajutor. Am nevoie de tine treaz, lucid ! Doctore, nu mă păcălești ...
- Îmi ies din fire cu tine, ce tot îmi spui " doctore, doctore..." când vezi destul de clar, că eu sunt bolnav de tine, când știi că ești medicamentul de care am nevoie...
- Gata, gata... ai dreptate. Trebuie să ne vindecăm amândoi. Fără medicamente, fără bisturiu...Ce temperatură ai tu ?! Tot 45° ? 45° ale tale + 45° ale mele fac 90° , suficient pentru un incendiu....Ori eu nu prea vreau să iau foc...om scăpa noi de boală, dar la temperatura asta putem scăpa, definitiv și de noi...mai avem ceva treabă în lumea asta...nu-i cazul să vedem o flacără și un morman de cenușă....Hai să gândim la rece... Să facem rost de un soi de gheață !
- Pe arșița asta tu, vrei să găsești gheață ? Unde ? Nu vezi că parcă s-au aprins și pereții ?
- Domn doctor, parcă s-au aprins...dar nu s-au aprins...Gheața de care vorbesc se numește - luciditate ! Așa că , jos din pat...scot patul din decor...pun pe jos niște mărăcini...dacă nu știi ce-i levitația, vei cam sângera...dar sigur te vei răcori...
- Ai niște idei... auzi, mărăcini ! La temperatura asta, n-aș simți nici piroane înfipte în podea...
- Scot și pereții din decor... Te iau de mână și mergem în poiană, la fântâna cu ciutură . Tragem o beție cu apă. Vedem noi apoi, dacă om mai fi sau nu bolnavi.
- Ce spui soro, apa chioară crezi că o să mă vindece de tine ?
- Apa nu e chioară... Apa este mult mai deșteaptă decât îți închipui tu...Te-ai gândit vreodată că apa noastră știe chimie ?
- Orice apă știe chimie...nu dizolvă apa aproape totul ?
- Apa, cuvântul acesta numai în limba română știe formula chimică a apei...
- Iar te joci ?
- Vorbesc serios, nu mă joc de loc. Formula chimică a apei este H20 , dar este vorba de H - O - H, litera A este așezată simetric în jurul literei P ca în formula chimică...și apoi litera A , fiind prima în mai toate alfabetele...este numărul 1 între litere - sunete...întâmplător sau nu, greutatea atomică a Hidrogenului este 1...și a Oxigenului este 16...dar litera P ocupă și ea, poate tot din întâmplare poziția 16 în câteva alfabete ale limbilor vorbite și azi... Și ca să vezi ce cuvinte deștepte avem...o să-ți spun și povestea cuvintelor OM și POM...
- Cunosc și astea chimie ?
- Cam da...Corelând toate literele elementelor chimice, ținând cont și de izotopi, știm deja că litera P, este Oxigenul...element comun omului pentru a trăi, dar și pomului care îl și produce... Nu mai știu acum exact...nu-s tocmai un manual de chimie...dar litera O este parcă un izotop al carbonului și M parcă un izotop al oxigenului...După ce ne întoarcem din fantezie o să-ți spun exact...Până atunci, hai să bem apă deșteaptă, stăm sub pomul acela înflorit...și-am să-ți spun cele mai frumoase povești , pe care le știu mâinile mele când te ating...