A trecut un gand
nu stiu de unde,
nu stiu de cand...
ce stia
de nu stiu care orizont
adus de corăbii
pe țărmul furtunii
ancorandu-l in port...

A căzut
o tăcere
pe asfaltul
lunii de piatră
numită de miere...

A plecat
fluierand
umbra mea
catre vis
din al tău
ochi rotund...

Am rămas
in pustiul
aurit in apus
si din tot ce-am tăcut
mai nimic nu ti-am spus...