Picăturile de ploaie
Sărată
Cu sarea iodată a nucului
Mi-au topit
Optimismul.

Plânge cerul în noapte
Și umbra lacrimilor
Ce se scurg pe parbriz
Îmi sapă-n obraz,
Îmi sfâșie pieptul
Și-mi adâncește
Rana
Din suflet.

Picăturile de ploaie,
Spălate-n sângele
Þâșnit din inima-fecioară
Þi-au croit veșmânt
Cald de purpură,
ÃŽn care se poate scufunda,
Până dincolo de adâncuri,
ÃŽntunericul.

Răsare, galbenă aureolă
A sfintelor picături de ploaie,
Luna,
Răspuns la țipetele visurilor
Sortite să se nască
Chiar și dincolo
De iubire.

Picăturile de ploaie…
Pod de diamant
Peste hăul
Dintre aripile
Fluturilor în zbor!