Un vierme se hrănește azi cu întreg pământul,
Își construiește casa în găurile lui.
Și-ncearcă să ne mintă că a murit Cuvântul,
Ar vrea să-nghită duhul și carnea omului.
E atât de slabă fiara, încât conduce lumea,
Iar forța ei rezidă în slăbiciunea minții.
Ce paradox dogmatic naște promisiunea
Săracilor cu duhul!Fiara-și ascute dinții
Și mușcă din pământul care ne-a dat viață
Împrăștiind reziduri pe suprafa lui.
Otravă-i atmosfera, schimbată e la față,
Iar haosul învinge Lumina gândului.
Ca o rețea de pânză, de păianjen croită,
Imperiul său demonic exponențial se umflă,
A Binelui revoltă este înăbușită
Când cei drepți se-ncovoaie, iară cei răi triumfă.
O Doamne! Câtă vreme vei pune la-ncercare
Răbdarea celor vrednici de Împărăția Ta?
Ajută-i să învingă hidoasa arătare,
Să curețe pământul de spurcăciunea sa!