Că ale tale sunt întinderile albe de hârtie
- dar nu și urmele pașilor negri
în labirinturi în miniaturi.
Prea multe urme Graetel – nu mai găsești întoarceri
Prin pădurea de firmituri de nisipuri cântătoare
Printre sirenele cu părul verde
Din arcadele unduitoare și niciodata încordate
De care punctele ramân legate (¿?)

Porți negru astăzi, mi se spune
Și da, e adevărat, porți alb.
Chiar dacă știu – știi să porți mov-albastruînchis cu pământiu.
Cu verde – cu irizări de iriși hai să ieșim pe strada
Îmbrăcați
ÃŽn oglinzile celuilalt
Sau eu în culoare de gheizer și tu în lumini de fântâni
Din care să pot citi mozaicuri
Apoi să învăț să privesc cuvinte
Precum copiii către mâinile tăcute de părinte.