Lutul mușcă din lut,
se sfărîmă,
se destramă,
reîntregește
ca o lună nouă
luna veche,
plină,
își sărută sinele trecut,
renegare –
se alungă în infern
să se trag’ apoi afară,
iar se urcă,
se coboară,
se împrăștie pe drum,
ciuperci-enigme,
gemeni-umbre,
împărțind un singur chip,
răspîndindu-și pretutindeni
sporii de fum
grindina trează,
începe să ardă
... ... ...
acum,
cînd oglinda
ți se transformă
în cuțitul fără formă
al erorii,
spiritu-ți devine carnivor.