mă târăsc în afara pielii mele de ieri și mă îmbrac în șoapte de sărbătoare
eliberând cu un gest chircit în mine din mine șabloanele orgoliului să se ducă
tot mai departe de capra vecinului și de închinarea către prispele bătrânești
din muzeul cărărilor săpate în stâncă de cohortele de pași apuși în luptă
într-un joc alternant de iubire și iubire
vor țâșni din mine insulele uraganului de lumini și umbre ca în ultima
și cea mai importantă dintre exorcizări sorb împărtășania cuvintelor spuse
de alții pentru a spăla păcatele de a fi altcineva decât eu însumi

e vremea curățeniei generale între vrafurile prăfuite de imagini trase la xerox
color pumnul aspiră vacuumatic învălmășitele lacrimi în la minor
cu falsetele lor de primadonă dezacordată cu tot e timpul
să găsesc pe undeva sacâzul și să mângâi coamele mustangilor încordate
între cele două praguri ale arcușului răstignite la răsărit și la apus
și să scutur rugina inerției de pe strunele învățate să cânte mereu și mereu
o aceeași melodie
mă ridic din mine cu mine pe mine călcând și întind mâna

către voi

altfel