Patul lui Procust

Am eu un dar de a pluti
pe deasupra lucrurilor
ca pe un covor fermecat
odată nu îmi venea să mă întorc
făceam pluta pe spate
vedeam iar
luminița din pomul de Crăciun
dublu
iubitul meu m-a luat de mână
(el ma rasfiră, el mă adună)
și m-a adus in pat căci

Iubitul meu face dragoste rock,
el nu are măsură.

Mărul

Iubitul meu are un clasor
cu visele mele
preferatul lui e cel în care
sunt pe val, fac surf cu tricou
și tot tacâmul
de câte ori mi se împlinește unul
îl pune în plic și mi-l trimite
să nu se piardă nimic
el râde, spune că atunci când
nu mai avem vise începe să ne
cadă părul
și apoi din ce să îi mai fac patul
seara.

Între noi, nemișcat, mărul.

De la capăt, împreună

In cunoaștere cresc
ca într-o cămașă de forță
îmi place cămașa mea, o port noaptea,
e transparentă
iubitul meu spune că e ca un porumbel
o ține în pumn, apoi îi dă drumul să zboare,
câteodată o pune la ureche și+o ascultă
apoi face dragoste cu mine electric
în întuneric ne împreunăm cel mai bine
si uităm tot ce am învățat.
Dimineața punem punct
și-o luăm de la capăt, împreună.

Zăpada gemea dedesubt

Mirarea este atunci când cineva
aruncă o piatră la mine în cuvinte
și apele mi se tulbură.
- Uite un cerc, altul mai mare,
uite-l pe Dumnezeu, trage cu un agheu
în burta femeii pline
Nimic nu mă mai miră. Apele mele au stătut.
Iubitul meu a plecat să facă dreptate.
- Uite și-o luna cu corn
cum si-l bagă curios în hârtiile mele.
Așteptând să scriu o poezie mare
mi-a crescut barba
daca vreți să aflați despre mine
răscoliți zapada.

Un cerb rămâne mereu cu copita în aer
fără să pună punct.