visez cu ochi de timp să aflu punctul
înșiruirii de cuvinte care mă deșiră
am scos pendulului din gură limba
în loc i-am pus tăcerea mea umilă

am înmuiat perdeaua în cafea
am rupt încuietori la fiecare ușă
colii de scris ca să rămân în viață
voi deveni sau larvă sau căpușă

mă voi hrăni cu sânge de cuvinte
cu laptele din sânii albi de sensuri
din muntele de cărți fac lumânări
îmi luminez cărarea printre versuri

n-aveți nevoie să aprindeți rug
în mine m-am închis ca în ospiciu
vă dau dreptate: da! sunt vrăjitor!
cunosc formula arderii în viciu