m-aș putea obișnui foarte ușor cu gândul
că într-o zi fluturii mi se vor ofili
culorile își vor lua lumea în cap
și vor începe să caute prin sertarele de argint ale domnului Salvador
un colț mai liniștit
cascadele își vor înceta eternele curgeri obosite
vântul îmi va șopti în urechi numai toamne
sau poate numai oglinzi

ceea ce n-aș putea să accept nici în ruptul capului
ruptul capului
oare cine mai rupe capete în ziua de azi
ar fi plecările
de aici nu se pleacă
unde s-ar putea ajunge, în definitiv
și definitiviul nu există
există doar infinitive
imperfecte
mai mult ca perfecte
accidentale sau pur și simplu banale
și cercul