Se-nvârte lumea toată-n agonie
maldăre grele
apasă firul ierbii,
pântece calde afară dau sămânța
în vânăta mocirlă
să-ncolțească.

Stau descărnate
trupuri obosite
ăn scaune obscene
implantate, și
bale se preling
din guri hulpave,
fibre de in albit
giulgiuri de moarte, și
groaza-ncet se scurge
din ochi holbați
de nepriceperea privirii
ce-ar trebui să
doar lumină.