Singur, într-un peisaj străin,
privit de conștiința-mi prin binoclu.

Numai mecanică nouă în jur,
de nu mai scârțâie nimic
nici măcar când mă mint.

De aripi calic mă simt
fiindcă nu am văzut niciodată cerul
prin ochii mamei.

...Și acum mi se pare
că nu mai știu nimic despre mine.

Doar datorită venelor exist.
Ele sigur mă urăsc
pentru faptul că mă străpung
în zadar.


16 noiembrie, 2004.