Ca o cometa ai fost,
stralucitoare,
a carei urma se revarsa acum
peste fruntile noastre.
Ca o jungla ai fost,
necunoscuta,
ale carei liane n-au cuprins atunci
marele suflet...mic.
Ca o stea ai fost,
cu razele inauntru,
cand te smulgeau marile pasiuni
din stramta inchisoare a cuvantului.
Ploua des,impar,
oglinzile lumii erau sparte
si nu te oglindeai nicaieri,
ci numai in tine.
Intr-o zi ploaia a cazut
ca un zvon,ucigand
toti trandafirii cu o
balbaiala de stropi
ce mai spala si-acum
petalele trandafirilor
ramase impare de-atunci.