dimineața aceasta ne întâmpină înfrânți
povestind cerului despre înălțimile sale nevăzute
căutând acolo ceea ce s-a fărâmat în noi
uriașii de hârtie ai unor alte vremi
uriașii de sticlă surprinși în pragul spargerii
de asfalt de pietrele cubice
de fiecare drum ocolit al dimineților noastre
instantanee în care ne întoarcem din ce în ce mai bătrâni

eu

am descoperit că nu mai e timp
și retranscriu realitatea cu răbdare
traduc respirațiile în silabe în cuvinte în fapte
tu

te ridică și plângi, astăzi renaște o lume
în numele tău