Într-un han trăia odată
un șoricel cum altul nu-i
de astrahan blănița lui
și cu vise presărată.

─ Sunt È™oricel cum altul nu-i
- spunea oricui ‘ntreba ușor -,
toată ziua cânt hai-hui
și mă cheamă Nicanor.

Sunt mai breaz decât un leu
mâțele le iau la joc
și sunt cel mai cu noroc
căci din frunză cânt mereu.

Am prieteni doar de soi
Rică-hamster și-un cobai
Ba-ar mai fi și un pisoi
că eu nu văd nici un bai.

Asta-s eu, un ronțăit,
răsfățat și plin de dor -
ați ghicit - de hoinărit!
Și mă cheamă Nicanor!