Neliniștea se citea în aer:
Stelele-nghețaseră pe cer,
Stăteau parcă să privească,
Uimite, astă ființă omenească.

Cât de mică, și cât de dulce
Încât atunci când râdea
Până și luna zâmbea
La darul ce i se aduce.

„V-am promis că mă voi naște”,
Le spunea ea în liniște.
Și ochii se aprindeau căprui
Visurile găsindu-i.

„V-am promis și m-am născut astăzi,
Și mă voi naște și la anu, și la anu…
Cu muguri din ce în ce mai verzi.”

P.S.: din toată inima pentru mult iubita mea soră