Motto:
"Cuvântul spus își năruie cuvântul."
Adrian Munteanu, Sonet 122


Simt vântul umbrei cum spre somn mă-nclină,
Trecând prin mine - parcă mi-ar vorbi
Cu simplitate, ca și cum n-ar ști
Complexitatea ei că mă domină.

Să înțeleg, încerc a întregi
Cărările cu vină - fără vină -
Trepte întăinuite de lumină
În noaptea ce se-ncumetă spre zi.

M-aștern la drum cu vrerea de-a străbate
Prin Taina grea, ca printr-un vechi descânt,
Prin lumile în mine sigilate...

Dar nu e cer deasupra-mi. Nici pământ.
Doar umbra se întinde peste toate
Și e Cuvântul pus peste Cuvânt !



* O varianta a acestei poezii se afla postata
la subsolul Sonetului mai sus mentionat.