La Fundația „Scrisul românesc” din Craiova, a apărut, în aprilie 2011, al doilea volum de versuri, Siaj, aparținând poetei bucureștene Magda Mirea (pseudonimul literar de pe agonia.ro este Cezara Răducu). Autoarea, licențiată în științe juridice, a debutat editorial în 2008, la editura „Agerpress” din București, cu volumul de versuri Femeia cu mâinile lipite de trup, carte despre care am avut onoarea să scriu o recenzie, postată anul trecut pe „Agonia” și publicată anul acesta în revista „Constelații diamantine” din Craiova. Poeta a mai publicat grupaje de versuri în revistele „Ramuri”, „Cenaclul de la Păltiniș”, „Algoritm literar”, „Expresul de sud”. Îmi exprimam, în finalul acelei recenzii, încrederea că un viitor volum de versuri al Magdei Mirea „va consacra o poetă cu un simț deosebit al cuvântului”, iar acest lucru nu mi se pare departe de adevăr.

Volumul Siaj are 86 de pagini (excluzând paginile de cuprins) și este structurat în două cicluri poetice: siberia de la capătul cerului, cu 35 de texte, și femeia-enigmă, cu 42 de texte. În total, „77 studii despre unghiuri de fericire”, așa cum, în mod inspirat, autoarea își numește poeziile, în subtitlul volumului. Coperțile, simple, sunt realizate de Marcel Voinea, pe cea de a patra aflându-se poezia mantra zilei.

Deja putem spune, prin acest al doilea volum de versuri al Magdei Mirea, că se impune un stil ușor recognoscibil în marea de poezie actuală, prin modul cum se reflectă stările poetice, unele vaporoase și indefinibile, astfel încât să îți provoace un fel de „farmec dureros”, ca să folosim o expresie eminesciană; altele, de o senzualitate pură, dacă mi se permite acest paradox. În ciuda inerentelor neîmpliniri, cartea aceasta nu poate să nu te atragă, fiindcă avem aici un fel de „pălării gânditoare”, prin care se acoperă „vreo tristețe decapotabilă” (aici am parafrazat două versuri din poezia mi-e o liniște definitivă, p. 42).

Închei acest scurt periplu prin lirica Magdei Mirea cu un fragment din poezia care dă și titlul volumului de versuri, invitându-vă la o lectură integrală a cărții:

„mi-au mai rămas din ziua asta
o jumătate de inimă
și tu

o iubire cu gust
de rufă îmbrăcată în ger
ne va hrăni moartea”. (siaj)


George Pașa