Iar ne întâlnim la tragedie, pe lângă morți cu punga de floricele, bombardați din toate părțile de spectacolul presei.

Umbrărescu, etichetat sarcastic de unii presași cu renumele de „antreprenor erou național”, adică unul care se opune multinaționalelor străine, este din nou aruncat în lumina reflectoarelor încărcate cu plumbi. Pe lângă postura de corupător, cu care se dorise a fi executat cu câțiva ani în urmă, acum i se lipește pe frunte aceea de „ucigaș insensibil” care, din dorința de profit obținut în grabă, ar fi ordonat execuția lucrărilor autostrăzii A7, la foc automat, ignorând cu bună știință faptul că pe amplasamentul lucrării pe care o executa firma sa se află și o magistrală de gaze. Rezultatul?! Morții și răniții noștri săptămânali ale căror familii nu au fost consolate încă de „angajatorul insensibil”. Morți și răniți care, din pură prostie sau rea voință în acest caz, au fost asemănați cu anecdoticul Dorel.

Anchetele sunt în curs și, ca oricare român care se pricepe la toate, trebuie să îmi exprim opinia în lipsa unor informații clare.
Transgazul susține că nu a dat avizul pentru executarea lucrărilor de construcție deoarece amplasamentul magistralei are o zonă de protecție de 20 de metri în laterale, că aceasta ar fi trebuit mutată înainte de demararea lucrărilor în acea zonă. O altă informație, rostogolită în presă fără probe, este aceea că Umbrărescu știa că magistrala trece pe acolo, dar că ea ar fi fost îngropată la o adâncime mai mică decât aceea din proiect. Nu-l cunosc pe Umbrărescu, dar nu pare un idiot suicidal care să fi ordonat acoperirea magistralei cu o lucrare atât de sofisticată din punct de vedere tehnic.

Având informații fragmentate și atât de precar verificate, trebuie neapărat să facem un pronostic, să emitem o judecată, o condamnare, ceva.
Prin urmare, opinia mea fermă și absolut subiectivă este aceea că nu Transgazul are o vină în această chestiune, nici Umbrărescu și nici măcar săracele victime. Vina o poartă în întregime ăla de la stat care ar fi trebuit să pună cap la cap autorizația de construcție cu avizele necesare acesteia și să nu fi permis un asemenea scurtcircuit care a avut consecințe tragice. Se pare că numele acestui „ăla” este Direcția Regională de Drumuri și Poduri Iași care răspundea de supervizarea lucrărilor de construcție pentru care a dat Ordin de începere a lucrărilor pe data de 29.03.2023.

De ce atâta tam-tam și tunuri pe Umbrărescu?! Nu, nu din cauza tragediei în sine, ci din cauza politizării subiectului, deoarece în România capitalul politic se clădește pe cadavre, iar presa nu mai este nici pe departe „câinele de pază” al democrației, ci o fițuică de partid. Autostrada A7 este unul dintre cele mai mari proiecte ale PNRR-ului USR-ist. Umbrărescu a fost lăudat de către PSD-istul premier Ciolacu, PSD care are pe la conducerea DRDP și CNAIR (Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere) membrii de partid unși probabil de Grindeanu, și el PSD-ist. Drulă, fost ministru al transporturilor, USR-ist de profesie, după ce a trimis condoleanțe familiei a arătat, firesc, cu degetul către oponenții politici. Iată ingredientele unui scandal de presă pro/contra și o bună oportunitate de construire/demolare a unor piedestale politice, scandal care va fi util la alegerile din 2024.

Întotdeauna „ăialalți” sunt de vină, nu aparatul de stat stufos și „eșuat”, așa cum în înțelepciunea sa îl numea Excelența Sa, Președintele României Klaus W. Iohannis.
Deoarece bălăcăreala presei are rolul său bine determinat, și această nenorocire va fi îngropată de ruinele tragediei de săptămâna viitoare. Alte controale, alte cuvântări și conferințe, heirupismele obișnuite și nimic, absolut nimic nu se va întâmpla în acest sistem putred care necesită o reformă la vârf, dar care se limitează la concedierea unor directori de biblioteci de prin provincie.

Popcorn cu aromă de Dorel (cotidianul.ro)