Omor pe apa sfințită din tulumba pompierilor

În Capitală, mii de oameni s-au strâns ca o ventuză în Dealul Mitropoliei, la buza butoaielor pline cu apă și cruci făcute de preoții din soborul Patriarhului

Tiberiu Lovin

Printre purici de gheață și un vânt turbat, mii de oameni au urcat Dealul Mitropoliei să prindă un loc la coada pentru apa sfințită. În drum au cumpărat busuioc cu 5.000 de lei legătura de la “femeile de afaceri” cu broboade mari și mănuși de lână. Boboteaza i-a adunat la un loc pe cei bătrâni, pe tinerii rebeli și puștani care stăteau agățați de gâtul părinților. Și s-a dat apă din 16 butoaie.

Credincioșii cu noaptea-n cap

Ora 6.30. Zăpadă și frig. Mai rău parcă în Dealul Mitropoliei. Agresiv ca un câine mușcat de vulpe, vântul răscolea tot în calea lui și arunca în ciudă cu fulgi tari ca boabele de orez. Câteva zeci de persoane au ajuns deja la Patriarhie și tremură ca valurile lângă construcția istorică. Patru femei au petrecut noaptea lângă biserică. Sunt din provincie și au venit direct de la gară. La ora 9.00, curtea adunase ca o cloșcă aproape o mie de credincioși. Peste o oră, cifra pelerinilor s-a dublat ca aluatul din reclamă, iar la 12 fix circa patru mii de oameni tropăiau sub căciuli. Norocoșii au prins loc în biserică.

Sfântul cu ochelari și aparat auditiv

Lăcașul de cult era ieri invadat de credincioși, adunați ca într-un morman de piese de puzzle. Imaginea credincioșilor era mișcată de cei care intrau, de cozile la racla cu moaștelor Sfântului Dimitrie sau de băbuțele care puneau timid acatiste și bani pe o măsuță specială. Privilegiații erau bătrânii care stăteau pe scaunele sculpate-n lemn, sub podul în care presta corul bisericii. Unul dintre stăpânii scaunului părea desprins din peisaj. Îmbrăcat cu un costum verde, credinciosul etala sub barba alb-gălbuie o cruce și un medalion religios. “Sunt un sfânt. Am descoperit asta de ceva vreme și acum vindec orice fel de boală”, a șoptit găjâit omul cu nume mare: Constantin. Era singurul sfânt cu ochelari și aparat auditiv pe care puteau să-l vadă și să-l atingă credincioșii. Numai că nu-l băgau în seamă.

Spovedanie cu mâna pe poșetă

Aproape de racla cu moaștele Sfântului Dimitrie, un preot tânăr spovedea o credincioasă care-și mișca într-una capul sub patrafir. Era nemulțumită, probabil și de copilul ei care statea plictictisit pe un scaun, iar ochii holbați nefiresc păreau că văd prin ziduri. Înainte fusese certat că nu a reușit să ajungă la altar pentru a depune acatistele scrise de mama lui. Sub barba lungă până la brâu, părintele zâmbea și mai șoptea o povață, iar femeia dădea din cap ca un cățeluș de pluș de ornament la mașină. Între timp, mâna stângă era într-o continuă căutare a genții din piele ofilită. Nu că i-ar fi fost frică, dar Doamne-ferește cu sărăcii care mestecau în gol cu privirile spre pomana aranjată ca-n vitrină lângă preot.

Întârziere cu noroc

Cele cinci mii de persoane de la Patriarhie s-au strâns ca un clește în zona butoaielor cu apa care trebuia sfințită. Două cozi formate din căciuli și baticuri se întâlneau în fața palatului din care urma să apară, din moment în moment, PFP Teoctist. Patriarhul a întârziat și a fost spre norocul mulțimii. În acest timp, o bătrână ce mătura treptele palatului a descoperit că apa din butoaie era roșie ca o garoafă uscată. Recipientele au fost golite, iar pompierii și-au descărcat mașinile cu apă limpede în cinci butoaie de lemn și 11 de plastic.

Blagoslovirea teleobiectivelor

La 12.35, PS Teoctist a ieșit din palat împreună cu un sobor de preoți. A citit aceleași cuvinte ca în fiecare an, a sfințit apa dintr-un bol ca o bijuterie, apoi a binecuvântat mulțimea. În calea stropilor aruncați din busuioc, primele blagoslovite au fost teleobiectivele și camerele video, apoi ziariștii și jandarmii fercheși de la capătul treptelor. Un sfert de ceas a durat toată slujba, sfințirea apei și binecuvântarea. Preafericitul s-a retras, iar mulțimea s-a aruncat în lupta pentru umplerea bidoanelor. Opt mii de litri de lichid tămăduitor a fost de ajuns pentru a stinge setea credincioșilor.