Un acerb razboi pentru prozeliti se poarta in aceste zile intre numeroasele asociatii de italieni constituite la Cimpulung Muscel. Miza este multvisata cetatenie italiana.


In Cimpulung Muscel, oraselul cuminte si neputincios cu 38.000 de locuitori de la poalele Carpatilor, a inflorit traficul cu singe de italian, cu obirsii italienesti mai bine-zis. Fosta capitala a judetului Muscel, orasul a fost si un nod relativ important al migratiei italienesti de la 1880 in Romania, din cauza carierelor de piatra din zona. Buni mesteri, lucrau indeobste la tuneluri, cai ferate, mine de carbuni, joagare. In 1959, numarul lor s-a imputinat teribil. Printr-o hotarire a Marii Adunari Nationale au fost obligati sa treaca la cetatenia romana ori sa plece in Italia.

Astazi, printre blocurile locuite de somerii unei industrii ce nu s-a revigorat nici macar cu saminta de barbat, ori pe la cofetaria „Iepurasul” exerseaza sedinte de prozelitism membri a patru asociatii ale minoritatii italiene. Sint toate compuse din romani care jura pe mame si pe strabunici, uneori si pe steaguri sofisticat lucrate, ca prin venele lor curge singe italienesc.

Italienii Grosaru si Negulici

Pina acum un an de zile, „Comunitatea Minoritatii Italiene din Cimpulung Muscel” era condusa de Iulian Zanvetor, cetatean roman cu descendeta italiana demonstrabila. Zanvetor, asistent de farmacie, a fost dat jos din functie, spune el, pe nedrept, de catre liderul national al asociatiei italienilor din Romania, deputatul Mircea Grosaru. Cea care i-a luat locul, actualul presedinte al filialei, Maria Negulici, invatatoare, zice ca omul si-a trimis demisia printr-un SMS, iar acum jinduieste sa revina. Zanvetor are acte care vorbesc, fara dubii, despre originea sa italiana, in vreme ce Maria Negulici nu poate demonstra decit pe vorbe descendenta italiana.

Zanvetor ii reproseaza deputatului Mircea Grosaru ca a alipit comunitatea italieneasca din localitate la asociatia nationala in baza unor promisiuni niciodata onorate. „A promis consultanta pentru obtinerea cetateniei, locuri de munca in Italia, ca infrateste Cimpulung cu un oras italian, ca ne da bani de o statuie si pentru cursuri de limba italiana si ca ne face rost de sediu. N-a facut nimic. Grosaru nu poate demonstra nici cu acte trecutul de italian, insa e casatorit cu o urmasa a unor italieni stabiliti in Bucovina si a ajuns in Parlamentul Romaniei tocmai din partea acestei minoritati.“ Deputatul gestioneaza fondurile primite de la bugetul statului pentru organizarea asociatiei, in jur de sapte miliarde de lei pe an.

Piramida smenurilor

Sporeste asadar cu fiecare zi numarul de membri ai asociatiilor de italieni, ba umbla zilele trecute zvonul ca ar fi ajuns chiar la o mie, si-n toata aceasta noua religie se vadesc trei mari etaje de interes. Sint tinerii care tinjesc sa obtina cetatenia italiana in doi ani fata de zece cit cere legea italiana de acum. Avem apoi grosul multimii, cei a caror maxima izbinda e sa infulece cit mai multe picioare de caracatita pe la simpozioane in Italia. Ei sint cei care lupta pentru trufia de a-i sti vecinii plecati de-acasa, iar la intoarcere, cum ii prind agatati de secole pe la porti, sa le arunce, asa, doboriti de o pretioasa osteneala, ca au fost invitati, auzi, „invitati”, ca si cind vocea lor ar conta, la un congres organizat de „i nostri fratelli italiani”.

Pe ultimul prag, poate cel mai inalt, sta deputatul, domnia sa, liderul national al minoritatii italiene din Romania, Mircea Grosaru. Omul nu vrea altceva decit o masa de voturi pentru a-si pastra fotoliul sau din Parlament, aducator de pensie grandissima.

Anii de glorie

Pentru italienii de azi ai Cimpulungului Muscel, anii de pina la Revolutie au fost cei mai buni. Necazul ca erau trimisi sa faca armata „la diribau”, ca militienii ii tundeau pe strada pe cei cu plete si ca mai taiau prin buletine cite un „t” de la Olivotto se impletea cu norocul de-a primi haine, dulciuri si tigari de la rudele din Vest. Virgil De Bona, 51 de ani, isi aminteste cum se plimba tantos pe bulevardul central cu ochelarii de soare, camasa cu capse si blugii Rifle primiti de la verisorii sai italieni sau de certurile cu functionarii care voiau sa-i scrie numele legat. Astazi, in capitalism, Virgil De Bona, sculer matriter cu numele si barba neatinse, a parasit uzina ARO „cu ordonanta” si a plecat sa munceasca, vreme de doi ani, pe la Milano, Cuneo, Torino.

In capitalism

Era un emigrant clandestin, poate se patrundea cel dintii de savoarea unei portii de gnochetti, un fel de galuste cu brinza, dar nimic mai mult. „Am muncit si-n Spania, iar acolo oamenii erau mult mai calzi decit in Italia, unde m-am simtit ca orice emigrant; numele nu m-a ajutat la nimic”. Fiul sau, student la Timisoara, e hotarit sa emigreze in Italia si spera sa capete, cu oaresice noroc, cetatenia italiana in doi ani de zile, nu in zece, cit scrie la legea italiana, tocmai pentru ca strabunicul sau a taiat lemne pe Valea Argesului. La fel cum prietenul sau, Tomi Olivotto, 54 de ani, maistru electromecanic, zis Broscanu, de la obiceiul lui taica-su de-a mai arunca simbata in cuptor cite o broasca, mai are un singur vis: sa moara in Italia, ca apoi sa fie adus de rude si inmormintat in cimitirul „Flaminda”.

Italienii trecuti de 65 de ani din afara Italiei, care isi pot dovedi cu acte originea, ar putea primi o pensie de 520 de euro pe luna oferita de statul italian. Dar astea sint abia niste visuri, marturiseste Iulian Zanvetor: „Asteptam sa vina din Italia un expert in practici birocratice, care sa ne invete cum sa pregatim un dosar”.

„Ei decit iscaleau”

In comuna Albestii de Muscel, la nici zece kilometri de Cimpulung, locuiesc 150 din membrii comunitatii italiene. Mare parte sint din neamul lui Gava. Mircea Gava, 63 de ani, initiatorul inscrierii lor in organizatie, nu stie o boaba de italiana, iar cind se asaza la masa faptuieste blasfemii pentru un italiano vero: pune ketchup in pizza, in loc de sos de rosii, si bea ness, in loc de expresso. Iata cum i-a convins pe sateni sa treaca in noua credinta: „Le-am spus ca neamul nostru se presupune ca s-ar trage din italienii care au migrat aici pe la 1640. Asa scria intr-un caiet al notarului Eustatiu Diaconescu pe la 1900, caietul asta se pare ca a ars la razboi, dar ideea s-a pastrat in alt caiet despre istoria comunei noastre, pe care l-am gasit si l-am copiat eu in tinerete. Daca il mai am? Nu, nu-mi amintesc pe unde o fi. M-am dus din casa in casa si i-am intrebat pe cei din neamul Gava daca vor sa facem si noi parte, ca s-ar putea sa ne ajute cu ceva italienii astia, ca-s capitalisti mai de inainte de noi. Si am facut o lista cu o suta de persoane. Am scris eu fisa fiecaruia. Ei decit iscaleau”.

Ciao de la Otelul Rosu

Fata lui Mircea Gava, Veronica, a fost singura dintre cei 147 de „italieni” din comuna care a urmat cursurile de limba italiana, sponsorizate de asociatia „Famiglia Bellunese”. Nici pe tatine-su nu l-au ocolit onorurile: odata ajuns italian inscris la asociatie: a mincat si a baut bine trei zile, la un simpozion la Otelul Rosu, platit de italienii de la „Amicitia Banatului”.

Grosaru recunoaste ca nu-si verifica supusii

In asociatia italienilor pot intra doua categorii de oameni: cei cu descendenta italieneasca demonstrabila, dar nimeni nu le verifica descendenta, ci se accepta doar o declaratie de buna-credinta, si simpatizantii, dar numai intr-o proportie de 25 la suta din totalul membrilor.
Deputatul Grosaru (foto) recunoaste ca nu verifica nimeni declaratiile din dosarul fiecarui membru: „Da’ ce, la partide te verifica careva daca stramosii tai au fost de stinga sau de dreapta?!”. Numarul mare de membri ii asigura o baza electorala sporita, fiindca poate sa candideze doar daca asociatia are inregistrati cel putin zece la suta din numarul total al comunitatii, care e de 9.000. Acum are 7-800 si sint semne ca in preajma alegerilor o sa aiba mai multi.

Ca vorba unuia din neamul lui Gava, nea Petre Gava, un mos cu nasul mare si cu stirbeala romaneasca: „Apai am auzit eu de prin reviste ca si Gorbaciov ar fi fost de origine italiana. Ba si asta de acu’, Putin asta, pare-mi-se ca tot de acolo se trage”.



remus radu

25 -08- 2006