Festivalul - Concurs Național de Poezie "Avangarda XXII", organizat de Fundația Culturală "Georgeta și Mircea Cancicov", a propus anul acesta spre dezbatere o temă veche și actuală: "Valoare și impostură în literatura română".

Elanurile polemice ale scriitorilor din Bacău și din țară au fost programatic moderate de prozatorul Petru Cimpoeșu. Pauzele pentru reașezarea ideilor au aparținut elevilor de la Liceul de Artă "George Apostu", care au susținut un recital la flaut și pian.

Într-o astfel de pauză muzicală, revista "Porto - Franco" din Galați a invitat la un tango "Ateneul" băcăuan, semn probabil al unei viitoaree colaborări. Colocviul s-a desfășurat într-o "atmosferă relaxată, amicală, în care se pot discuta și subiecte serioase" (Petru Cimpoeșu), creată de consumarea prin lectură a Salonului Cărții "Avangarda XXII" - care a încăput în final în două sacoșe Selgros.

În opinia moderatorului, impostura este un fenomen "mai grav ca veleitarismul, o crimă din punct de vedere literar". Ce este în fond "impostura" literară? Definiția a dat-o pentru a delimita științific discuția poetul Ion Mureșan (Cluj - Napoca): "a te pune într-o postură nepotrivită, a ți-o asuma, a te simți bine în ea, a atrage foloase, a ști că nu o meriți", într-un fel "corupție literară".

Ion Mureșan a ales să fie "avocatul diavolului" și ferindu-se să condamne actuala "inflație de poezie și proză", a lansat o idee interesantă, deturnând de la început discuția de la un făgaș prea acuzator. "Inflația de poezie și proză este un efect al bolii societății românești. Organismul social bolnav secretă anticorpi: scriitorii. Și dacă un poet este citit doar de trei oameni din blocul lui tot este bine. Când societatea românească se va însănătoși, scriitorii români se vor mai rări", a comentat Ion Mureșan, "unul dintre cei mai valoroși poeți contemporani, după unii" (Petru Cimpoeșu).

Adrian Jicu, critic literar la Revista "Ateneu", a sugerat că impostorii vor fi demascați la proba timpului. "Din cărțile prezentate astăzi aici nu știu dacă măcar 10 la sută vor supraviețui timpului".


"Există o conspirație a mediocrității"

Viorel Știrbu, ședactor-șef al revistei "Viitorul românesc" din București, vede "marea impostură" în "conspirația mediocrității". "Există întotdeauna o conspirație a mediocrității. La Newton de exemplu nu veneau studenții la cursuri. Și Iisus a fost victima unei conspirații a medicocrității. (...) Dar dacă vă uitați bine vedeți în aceste zile cum anumite persoane se decojesc...".

În opinia sa, un impostor este Dan Brown, prin "Codul lui Davinci", "o mediocritate". Ideea a fost susținută de Petru Cimpoeșu, care a explicat de ce Brown e un impostor: "Exploatează un mit, răsturnându-l. Utilizează arme nepermise, într-o luptă în care ar trebui să utilizeze armele artistului".

La rândul său, scriitorul Leo Butnaru (Chișinău) a atras atenția că o discuție pe tema imposturii în literatură e riscantă, de vreme ce "toți avangardiștii au fost declarați la un moment dat impostori".


Impostori deconspirați

De impostură se pot face vinovați și scriitori de valoare. Astfel, în opinia prozatorului Petru Cimpoeșu, Mircea Cărtărescu "a comis o impostură prin 'Postmodernismul românesc'", pentru că "vorbește de ceva ce nu există". "De ce iubim femeile", volum semnat de același autor, nu este, în schimb, o impostură, doar "o carte slabă", a mai spus prozatorul băcăuan.

Poetul Ion Mureșan vede un exemplu de impostor în Sandra Brown, care folosește în volumele sale "un limbaj fără artă" și care "abuzează de slăbiciunea și imperfecțiunea cititorului".

Poetul Petru Scutelnicu consideră că și Dinescu, genial în alte scrieri, devine un impostor în "Moartea citește ziarul" sau în "O beție cu Marx". După Petru Cimpoeșu și "tinerii grăbiți de azi care crează cu metodă, preluând o formulă pentru a șoca critica" sunt niște impostori.


Criticii literari, impostori și promotori ai imposturii

În partea a doua a dezbaterii, destui invitați au găsit ca principali vinovați de impostură criticii. "Un scriitor important care ar fi putut să reteze impostura este Alex Ștefănescu.

Culoarul de împingere a imposturii nu vine de la scriitor, ci de la cel care-l promovează", este de părere Gellu Dorian (Botoșani).

Și Gheorghe Izbășescu crede că principalii vinovați de impostura din literatura română sunt criticii. Scriitoarea Cornelia Ichim Pompiliu, autoarea unui foarte apreciat roman apărut în 2006 la Editura Corgal Press din Bacău, este și mai tranșantă: "Una din imposturile cele mai îngrozitoare s-a produs, se produce și se va mai produce în critica literară, unde este atâta bâlbâială și atâta rătăcire". Băcăuanul Petre Isachi, critic literar profesionist, prins la mijloc în această discuție nu s-a grăbit să ia apărarea criticii.

"Impostura e o fatalitate alimentată de mediocritatea generală. Există o explozie a imposturii în actualitate. Nu există o critică de direcție, nu există orientări. Critica e tot mai îngăduitoare, pentru că uităm să ne raportăm la tradiție".


"90 la sută din scriitori sunt impostori"

O abordare neașteptată a temei a fost provocată de Gellu Dorian care a declarat că "90 la sută dintre scriitorii din întreaga lume sunt impostori de profesie". Ideea a fost nuanțată de Gabriel Chifu, secretarul Uniuni Scriitorilor din România.

"Un impostor este o persoană care ocupă un teritoriu care nu e al lui. Un scriitor de vocație este și el un impostor. El cucerește zone noi. Câtă vreme e la început pe un drum e un impostor.

Impostura e un fenomen natural. Nu impostorii sunt cea mai mare problemă, ci faptul că acum literatura e azvârlită într-o margine. Nu mai contează aproape, în raport cu imaginea".

Poetul băcăuan Dan Petrușcă a luat în final apărarea impostorilor: "Impostorul absolut e un mare iubitor de literatură. Fiecare din noi a încercat în viața lui să ia locul care nu i se cuvine în literatură. Poate vorbesc despre mine. Cred că impostorii sunt necesari".

Această idee a așezat toată dezbaterea în declarația simplă a lui Corneliu Antoniu (Galați): "Impostura este o problemă de educație, conștiință și gust".