Zi frumoasă de toamnă. Complexul studențesc Hasdeu era ca un stup de albine. Unii veneau cu geamantane grele, alții plecau la cumpărături…
La etajul trei, la geamul de pe colț, stătea Livia și-i privea pe cei ce veneau. Unul dintre tinerii din grupul care trecea își puse geamantanul jos și, frecându-și mâinile, își roti privirea. Când o zări pe Livia, îi strigă:
- Vezi să nu cazi de acolo!
- N-avea tu grijă !
- Știi că-ți stă bine cu capotul acela roșu ?
- Știu, fu răspunsul.
Livia observase că tânărul avea pantofi de lac alb cu negru și vru să-i spună că-i stă bine cu pantofii de bebeluș, dar renunță la gândul că va auzi ce nu-i va face plăcere. Se retrase de la geam, zâmbind.
Seara, s-au întâlnit în holul căminului. El era tot cu pantofii bicolor. Aștepta pe cineva. Livia se apropie :
- Ai trimis s-o cheme?
- Am trimis. Nu știu de ce nu vine.
- Dacă vrei, mă duc și eu s-o chem !
- Chiar te rog ! O cheamă Reli și sta în camera 35.
Livia urcă treptele în goană. Reveni și-i spuse că Reli vine îndată. El îi mulțumi.
A doua zi, când se întoarse de la deschiderea festivă a anului universitar, îl găsi în hol. Se duse la sigur :
- Oare pe cine aștepți? Tot pe Reli?
- Nu e acasă. Am două bilete la ,,Omul, orgoliul și vendeta’’. Nu vii cu mine?
- Ba da, dacă mă aștepți să duc bagajele astea…
- Vin la șase să te iau.
- Strigă-mă la geam!
- Nu știu cum te cheamă.
- Livia. Dar pe tine?
- Liviu, zise el întinzând mâna.
- Râzi de mine, zise Livia supărată.
- Nici prin gând nu-mi trece!
- Dacă vrei să te cred, arată-mi legitimația:
Liviu scoase din buzunar legitimația de student. I-o dădu Liviei. Ea citi repede și începu să râdă.
- Suntem colegi de grupă…
- Cum? Și tu ești la Fizică?
***
După zece ani. Livia povestește cu fetița ei.
- Mămico, spune-mi cum l-ai cunoscut pe tata?
Și Livia povestește, ascunzându-și emoția, cum l-a cunoscut pe Liviu.